Peter Mauro

 

 

 

Caro Lettore,

ti invito a leggere le poesie inedite di Peter Mauro, ma specialmente il suo libro "SONNI E RICURDANZE", di cui riporto alcune poesie nell'ordine secondo cui  le ho ospitate. Se vuoi ricevere il libro, scrivimi.

Ti ringrazio e ti saluto anche a nome dell'Autore.

R.P.Saccomanno      

      

 


                 A FUNTANA 'A CONA

Fina chi l'haju vista tornapede,
te dicu a verita' m'ere scurdatu;
ma si u presente a ra memoria cede,
io vaju arreti: a ru tempu passatu.

Nun sacciu quantu vote ss'acqua fina
d'a facce li suduri m'ha lavatu,
o quantu vote, chjara e cristallina,
ccu ri penseri mie haj' ntruvulatu.

Me vene a mmente e gioie e re risate,
i jurni amari,lacrime e duluri
e re speranze, a bote delicate,
comu u profumu de nu mazzu 'e juri.

E ppe ssa festa a ru paise jamu,
facimu a Cona l'unica fermata,
a ssa funtana a purbara lavamu
e a ri capiddri du' na pettinata.

Te senti dintra u core cuntentizza
pecchi' va' vidi ncuna bancareddra;
co' ciucci de parata, ppe capizza,
amu cangiatu u mmastu ppe ra seddra.

Si guardu bonu, dintra ssu vivèri
e co' guardare a nu specchju ondulatu
e circu ppe truvare i mie penseri,
chiddri chi d'atri tempi haju lassatu.

Ad unu ad unu po' se fannu avanti,
e tutti, ancore, sigillati stannu;
ad unu ad unu venanu e su' tanti,
tutti i ricordi mie saglianu npannu.

U jurnu 'e Pasqua viju e ri viscianti
e ra Madonna 'e Maju nprucessione,
de `L'acqua Viva' sentu i musicanti
u jurnu 'a MMaculata Cuncezione.

Ccu re caramelluzze colorate,
e noccioline cotte ddra' a guardare,
e quannu, po', l'avie belle addurate,
tinn'ere abbuttu senza ne cumprare.

Ppe ru tiru di quatri mu' aspettamu,
c'amu jungiutu i sordi 'e na carteddra
e si vo' Sant'Antoni ne purtamu
na statuicchja ppe ra chjancareddra.

Vutative ricordi, jati arreti
c'a vita è gia' passata mala o bona,
vutative a ru settu e stati queti
dintra ssa cibbia d'a funtana 'a Cona.


 


 

                          E DUE CUMMARI
 


A ra friscura 'e tardu pomeriggiu,
na vecchja se va sede a nu scalune;
a vesta niura, u maccaturu grigiu
e a chjave chi le penne d'u jippune.

Versu a porta se vote e..."veni fore?"
a ra cummari mmite a ciuciuliare
e quannu chiddra nesce de bon core,
s'assettanu e ncumincianu a parrare.

Ficcare u nasu piace a tutte e due,
sedute a ssu scalune tutta a state;
cuntanu u cchju' e ru menu e ognunu e sue

e a r'abbellire passanu sirate.

"Ha vistu soru mia, tu l'avi'e ntisu
u fattu 'e Catarina 'e Mmaculata?"
"Io dicu a verita' ca l'avi'e crisu!"
dice ra vecchja tutta arriganata.

"l'ai crisu ca, cummà, e tu lu sai
ca io calunnie n'u bogliu cacciare,
ma datu ca, dei tempi, cce passai;
a chiddra eta' e' facile a sbagliare;

e, po', cummari mia, u stessu fattu
quannu Ndunetta 'u Pulice e' spusata,
fannu nu matrimoniu all'intrasattu
pped'ammucciare ca si cc'e' truvata".

" Cummari ohje jurnu va' d'usanza,
e 'un dicu chissu sulu ppe parrare,
ma chiddra s'e' spusata ccu ra panza;
n'e' cca cumma' ti l'aju de spiegare!"

A vecchja parca n'u ra sta' a sentire
ca vide na guagliuna ppe ra strata,
puru ca na parola 'un fa' perdire,
ccu l'occhji a ra quatrara sta' mpetrata.

"Guarda, cumma', e no ppe criticare,
ma 'e ssa guagliuna tu ne fa penzata?
no tantu ca va' sula a caminare,
ma guarda comu cce fa' l'ancheggiata!"

A vecchja, mentre parre v'adocchjannu
si vide ancunu chi puti'e seguire
e nu guagliune passe fishculiannu,
camine arreti ppe 'un se fa' scoprire.

Scuddrati tutti i dui li nnamurati,
a vecchja se ricorde d'i soi anni;
passati li mumenti no scurdati,
quannu ancheggiaved'iddra a ri vint'anni;

Quannu ntra l'occhji avie tutte le stelle

riflesse dintra l'occhji de l'amatu;

se ricurdave quantu eranu belle,

pari'e nu celu 'e luci ricamatu.

De chiddru amure 'un cinn'e' cchju' nu pocu,

mancu lu firmamentu se ricorde;

u tempu l'ha straviatu 'e locu a locu,

nu core sulamente n'un se scorde.

"Cummari, e' tarda l'ura e u sonnu e' forte,

e re parole speru stannu cca';

n'avimu 'e cuntentare de ssa sorte

ca n'u ra canci, chiddru chi fa' fa' ".

Lassannu a bona notte a ra cummare,
se aze e bersu a casa po' s'abbi'e
e prove ccu na manu ad asciucare
na lacrima chi all'occhji vitruli'e.
 


                            Tempu passatu

Si quannu te minti a parrare
e senti ca sì emozionatu;
si a vuce te ncigne a tremare,
e pare ca si' cuntrubatu,

'ud'e' ppe ru tempu, i lamenti;
e' sulu ca vecchju te senti.

Si u tempu 'e na vota e' passatu,
ligatu a ra fame e a ri stenti,
si mpettu te senti nchjagatu
e tanta tristezza cci ammenti,

fra nente po', sembri cchju' arditu,
si pensi ca tuttu e' finitu.

Si nesce ra luna ed e' chjina,
si guardi a nu certu barcune,
Co' magicu sule 'e matina,
te trovi a na vota guagliune;

ma u core e' de chjantu velatu
soltantu ca mu' si' mmecchjatu.

Si senti, ntr'a tarda nuttata
due corde 'e chitarra sunare,
su' note de na serenata
chi spessu cce hjie a purtare,

e quannu a finestra rapi'e,
u core triddrave e sbatti'e.

Ricordate! chiddra e' allegria
d'u tempu chi n'un s'e' fematu.
Ricordate! ssa nostalgia
e' sulu ca si' rattristatu

de l'anni d'a tua gioventu',
de l'anni c'un tornanu cchju'.
 

                 
        

                N'atru viaciu
 

Ppe n'atru viaciu signu preparatu
e a ru paise vaju n'atra vota;
ssu viaciu stanche, è longu, è fatigatu,
ma dintra u core canta allegra nota.

Vaju a truvare u sangu ch'è rimastu,
l'amici chi n'un sunnu mai partuti,
e chiddri chi te fàu benire u scastu,
chi a Merica hannu vistu e sù fujuti.

Vàu cuntanu papocchje a tutta a gente
e fannu paragoni stralunati;
a maggioranza coddre ca 'un sà nente,
ma cride, ca li punti sù illustrati.

Na vota chi ssu pulice è ntr'a ricchja,
n'un c'è cchjù bersu d'u putì cacciare,
u chjudanu ccu mashcu e ccu naticchja
e prigioneru mmita s'à de stare.

Carminu, 'n Cannatà, dice, cc'è jiutu;
ma d'i parenti ha avutu n'impressione!?
avie ra giobba, ma sinn'è benutu
ca n'un l'ere piaciuta la visione.

"Avìe truvatu subitu u lavuru!
ma ssu parente u core m'ha trafittu,
invece 'e m'aiutà ppe nnu futuru,
tri misi e pò vulìe pagatu affittu".

Michele 'e Papaianni, chi ere ddrà,
ppe dire a sua pò trase ntr'u discursu,
ca iddru è statu puru 'n Cannatà;
e ha lavuratu 'n chenca nseme all'ursu.

" Nu voshcu fittu e granne senza fine
e na paura 'e lursi c'un cce cridi.
Appena m'haju vistu e sacche chjine,
tornai a cumprà na rroba chi 'u r'abbidi".

Me dicianu ca ccà cc'è l'assistenza
ccu l'accumpagnamentu a ogne malatu,
ca u dollaru è finitu ed è in cadenza
e, de valore, l'euru, ha surpassatu.

Ca ccà,puru chi 'un pò cumprare pane,
cò chiddru chi stà bonu o tirunìe,
se fà, ogne annu almenu, due simane
a mare ppe sbagà sse malatìe.

Ppe ssi figli, speriamu Ddiu pruvide,
e fina chi campamu, io, l'aiutu;
ma si pò la cecata 'un me surride,
casa pulita lassu e senza mutu.

All'interesse vue siti attaccati
e ri figli mannati a lavurare;
ccu nnue cc'è stannu i shchetti e ri spusati
e nuddru, mai, l'affittu ha de pagare.

"Si!", dice nu signore, tutti sannu
ca figliuma, a trenta anni laureatu,
'un pò truvà lavuru! e dduve u mannu?
se stà ccu mmie fina chi è pensionatu!.
 


 

                      FIGLI DE NESSUNU   
 

 

Ne simu sparpagliati ntornu u munnu
com'ape quannu rozzulanu u juru,
ccu dintra u core nu dulure funnu,
partimme ppe nn'ammigliora' u futuru.
 
Chi cchju' chi menu,n'avimu passatu
tuttu ssu tempu fore a lavurare;
pari'e ca puru u tempu ere fermatu,
immece s'ere misu cchju' a scappare.
 
A ru paise 'un trovi i vecchji amici,
e chiddri chi cce su' sunnu cangiati,
ricordi 'e giuventu', tutti felici,
ricordi, comu e nnue, tutti mmecchjati.
 
A nove terre simu stabiliti,
e ru Segnure tantu ringraziamu,
i tempi mali su' tutti finiti
e tutti quanti boni ne truvamu.
 
Na sula cosa, mu, e' rimasta 'e fare;
spiegatinilla, si putiti ancunu,
ppe quale patria n'amu 'e dichiarare?
o simu, forse, figli de nessunu?.
 
 
 
 
 
 
 
              NNUMI'NA
   

 

Fridda sira de jennaru,
mentre fore puddruli'e,
a ra banna 'u focularu
Za Tiresa chi serci'e.
 
Chiddri ferri chi, normale,
vannu comu a petra 'u tronu,
ca u quazettu ntr'u stivale
te fa stare u pede bonu.
 
Sercia, sercia n'atru pocu,
mentre fore puddruli'e,
Za Tiresa abbanna 'u focu
queta queta capuzzi'e.
 
forte 'e ventu na frugata,
la naticchja fa strusciare,
"Quantu fazzu ssa ferrata,
ca po' jamu a ne curcare.
 
Veni, veni ca t'aspettu;
ca finisciu a na vulata,
veni trasa ca ntr'u lettu
ne facimu n'abbrazzata. 

 


 

                         SUTTA U SALE

 

Tempu vene e tempu passe
ogne jurnu va cchju' male,
lu governu minte tasse
n'ha cunzatu sutta u sale.

Vonnu, senza fa baccanu,
stritta cigna e sacrifici,
n'hau cunzatu, chjanu, chjanu
ntr'u tineddru com'alici.

Nun c'e' bersu de cce dire,
de lu settu d'a pignata,
ca cca sutta 'un se respire
senza d'aria na vuccata.

Ssu governu 'un tene boglia
de sentire ssi lamenti;
chi le vo beni' na doglia!
chi su mpesinu li venti!

Mancu vidanu, i cecati,
ca nue stamu propiu stritti,
chi vou jjire carcerati!
chi, ppe bita, i vie minnitti!

N'hau purtatu a cundizione,
chi giramu co' nu fusu;
mu cce vo' tutta a pensione
sulu a n'ovu cuvatusu.

Nu governu appressu all'atru,
ogne dui o tri misi cange,
chiddru 'e dopu e' ru cchju' latru
e a ri sordi toi s'arrange.

A ncignà du presidente,
tutti avissinu 'e crepare,
comu ha fattu lu serpente
quannu a buffa è misa a ujjare.

Prima 'e fare ss'elezione
te prumintanu n'abbissu,
vo' nu postu, na pensione?
po'...."chi tu canusce a chissu!"

Mai chi sentanu russure,
a vrigogna è scanusciuta;
quannu parranu 'e dulure,
sulu iddri l'hau patuta.

A ssa mandra de galioti
nue l'avissimu 'e sterrare,
ca ppe cchine voti voti,
sempre a nue tocche a pagare.
 


 

              U funerale americanu.

 

 

E' morta, sbenturata!
Tri jurni 'e ssu malore
ppe ri festi l'ha cunzata
e ti l'ha fatta fore.

U primu fidanzatu,
chi venne ppe ru luttu
è co' l'Innominatu,
potente e farabuttu;
ccu aneddre a capu 'e mortu,
catine e cinturuni,
de storia n'udè curtu,
e longhi li spiruni
 
Progenite l'ha datu,
quannu eranu guagliuni
e po' s'èritiratu
e n'un s'è bistu cchjuni.
Po' guardi lu maritu,
ch'e' propiu nu mbriacune,
d'a nasca senti u fetu,
si u tocchi è calavrune.

C'è chine sugliutti'e
e chine sta pensusu,
c'è chine murmurije
e chine sta tignusu;
amici e ri parenti

e tuttu u vicinatu,
ciancire appena i senti
ccu nu filiddru 'e jatu,
na lacrima a re ciglia,
inclusu u Nnominatu,
ppe ssa mamma 'e famiglia
chi u munnu ha lassatu.

D'u luttu nsanta pace,
ritornanu ara casa,
ciangennu a filu 'e vuce
se sedanu a na rasa.
Ormai tuttu e' finitu,
'un c'e' nente cchi fare
e pensanu a ru mmitu
chi sta ppe cuminciare.

Guantere stau trasennu,
su' forse na vintina,
ca 'e fame stau morennu
seduti ntr'a cucina.
Hau fattu lu richiamu
ppe amure 'e ssa parente,

" Veniti ca mangiamu,
veniti tutta a gente".
Se mpese u vicinatu,
ccu figli e quatrareddri,
co' parte 'e parentatu,
ppe s'ìnchjare i cirmeddri.

E mmece 'e funerale,
ppe granni e picciriddri,
fu festa nazionale,
te rejanu i capiddri!

Ssu mmutame ca curru,
c'ude' na saccurafa,
se mangie pane e burru
e affanne co' na scrufa.

Po' vene ra vicina
e torcini'e ru mussu,
se piglie na fettina
fatta ntr'u brodu russu,
lasagna s'icce jetta,
nsalata e purpettini,
a ra vucca na purpetta
a re manu dui panini;
se gira, po', de scattu,
cce groddrule na pacca,
se junne d'intra u piattu
e d'intra a vucca nsacca.

Po' vene tantazione,
chi tene dudici anni,
vo' ra televisione
sinno' succede a danni.
Po' se piglia nu piattu
e l'inchja de mangiare,
u projedi a ru gattu
e tuttu va' a tuccare.

Ancunu c'è ccu forza?
venissi a mme tenire,
ca chiddre cannarozza 
mu' vaju a le stringire.

Gia' cchju' 'e na sessantina,
de ssi cafoni ddrocu,
ccu tutta a vucca chjina
ringrazianu lu cocu.

A botte e minestrare,
doppu na menzurata,
c'è tantu de mangiare,
ma vonnu cchju' nsalata,
ca 'un se vonnu affucare
ccu cotoletta e sagna,
chi cce vonnu crepare
cce fannu puru a lagna!

Arrive ca a ra fine,
s'u' cchju' de centuvinti
e tutti le stentine
s'hau chjinu e ri vacanti.
 
Chi Ddiu ce dassi pace
a chiddri chi s'u' morti,
e nu pocu de luce
a chissi beccamorti.

 


 

             Paese
 
Terra di monti e di mare
avvinta per sempre nel cuore,
terra di cielo e di sole
terra di torrido amore.
 
Incancellabile, l'orma
resta stampata nel cuore
e non c'e' niente che possa
distruggerla o farla svanire.
 
Arida, come i tuoi colli,
aspra e' la vita che offri;
dolce, però, il tuo ricordo
che porto dentro al mio cuore.
 
Caldo il tuo sole d'estate,
acque smeralde e turchine
scogli che imbiancano il mare,
schiuma che traccia il confine.
 

 


 

          Tramonto
 
Del sole la sfera,
venuta la sera,
nel fondo del mare
non vuole tuffare;
si tiene innalzata
con luce arrossata
e il mare al rossore
poi cambia colore.
Da verde s'ingialla
al disco che balla
sul piano vetroso;
poi torna il riposo
nel mondo, che intero,
si veste di nero.     

 


 

                  NATALE

 
N'atru Natale gia' sta ppe arrivare,
n'atru Natale e' propiu arreti a porta,
te trase dintra a mente ppe jucare,
te trase dinta u core e te cumporta.
 
A tutti duni  aguri e stringi a manu
e tutti te ricambianu ssu bene
ca 'un simu visti ppe nu mise sanu,
ppe cuntu de ssi tribuli e sse pene.
 
Sicuri, dintra u core, nue sentimu
de essere a ru prossimu vicini,
de amare a tutti quanti ne cridimu
a ssi jurni, a ssi tempi Natalini.
 
Teni spinnu d'amici e di parenti
ed a ra casa circhi a riturnare
e ssi 'un po' accuntenta' ssi sentimenti,
te fa nu viaciu sulu ccu pensare;
 
Richiami mmente l'anni 'e giuventute,
quannu sentie de fare u munnu 'e novu;
'un te facianu spera le cadute,
t'azave ed ere sanu comu n'ovu.
 
Na vota, me ricordu, ere luntanu
a pocu jurni prima de Natale,
ha fattu na nivera chjanu chjanu,
c'ha chjusu a strata vecchja d'u casale.
 
Eranu jurni 'e festa e 'un se sperave
ca a strata nuddru jiedi a pulizare
e si la littorina n'un passave,
ccu n'amicu pensammu 'e caminare.
 
hamu pigliatu u trenu a ra stazione,
ca ne puti'e accurtare a menza via,
teniamu dintra u core na missione
c'haviamu 'e fa Natale "ncasa mia".
 
D'a chjana 'u lacu, po', versu e scanneddre,
a nive nive jemme ppe saglire;
e cchine avie de di' ca e manchiteddre
aviamu de passare ppe finire!
 
Cce su' bulute ottu ure sane sane,
ntr'a nive, e protte protte a caminare
e ad ogne turra ne curri'e nu cane
e ppe nnu pezzu ne facie scappare.
 
Doppu tant'anni, mu chi cce ripensu,
de la famiglia 'un tinne po' cacciare;
ma quannu fa' nu viaciu ccu ru sensu,
de certi amici 'un tinne po' scurdare.

 

 


 

               L'AMURE

 

L'amure a quinnici anni e' comu u mare;

lucente, granne, bellu e inesploratu.
Te tuffi dintra l'acqua ppe guardare,
ca lu cchju' bellu sai ca sta' ammucciatu.
 
U core, n'un c'e' dubbiu, e' nnamuratu,
n'un rescia cchju' a mangiare, ne' a durmire;
ssa luce chi a nu corpu t'ha abbagliatu,
sutt'acqua ammaliannu mu te tire.
 
A binti, amure, e' co' celu azzurrinu,
dormi de jurnu e parti ccu ra luna,
ntr'a capu tua si fattu valentinu,
supprese, cchjiu' ppe ttie, n'un ci nn'e' una.
 
A sira, ntolettatu va' girannu,
ccu carma e indifferenza eccezionale,
de tie le mura jettanu lu bannu
quannu a ru centru scinni d'u Casale.
 
A binticinque, amure, e' nu reatu
senza ligare u core ccu catine,
si' libaru ma si' nu carceratu,
ligatu ccu merletti e ccu nocchine.
 
A trenta, amure, e' propiu na cunnanna,
e' co' nu trenu fermu a ra stazione;
u core, no ra mente, te cummanne;
n'un po' cangia' nemmenu direzione.
 
 
 
 
                

EDMONTON

 

Vestita di bianco

gentil come sposa,
la bella cittade
mi tende la mano.
Un gelido manto
di neve la copre,
riflette quei raggi
del sole lontano.
Bagliori di luci
al rosso di sera,
camini fumanti
s'innalzano al cielo;
son piccoli, grandi,
quadrati, rotondi;
e salgono intenti
nel cielo schiarito
dall'ultimo addio
d'un freddo tramonto.
Un dito sul vetro
di una finestra,
l'impronta ci lascia
per qualche minuto.
D'un tratto la luce
rossastra svanisce
poi torna riflessa
dal cielo sbiadito.
Tra nubi disperse
il fumo biancastro
dei caldi camini,
leggero si vede
che sale, che sale.

 

VOCE NEL DESERTO

 

Caro amico, condivido
le incertezze della vita.
La tua voce e' come un grido
nel deserto e non capita.
Fino a quando ho teso orecchio
per sentire il tuo lamento,
il tuo pianto era gia' vecchio,
non capivo il tuo tormento.
Ora che mi son fermato,
sembra chiaro il tuo parlare;
no: non sei quell'ostinato
ateista, sai pregare!
Ora sento, caro mio,
le parole che dicevi;
non che non credevi in Dio,
sol che Dio tu non vedevi.
Credo fosse la tua scienza
coi tuoi dubbi ad arrecare
la testarda impertinenza
ch'e' difficile a lasciare.
Cerchi sempre spiegazione
e in tangibile maniera,
vuoi trovare una visione
per provare che sia vera.
Ma ti dico, amico caro,
a ragion non ti attaccare,
poco spiega, o spiega raro,
ti fa perdere il campare.
Se tu cerchi un'esistenza,
un Supremo che non muore;
non guardare nella scienza,
Fa' la cerca nel tuo cuore.
 


                              Bambino

 

Seduto,
lo sguardo al tramonto,
m'assenti i tuoi occhi
sfiniti,
che cantano storie
perdute nel tempo,
nel cuore.
Nel regno di Dio
si torna bambino;
ti spogli
dei lugubri panni
che porti da tempo.
Ritorni
ad epoche antiche,
sul monte di sangue
macchiato.
Dimentica tutta
la vita vissuta;
col sangue
sei trasfigurato;
sei, ora, bambino
salvato.
 


 

                           A Sirbiu Berluska

Oh Diva, famme puzzu 'e ntelligenza,
famme nu cantastorie propiu finu;
damme na gran favella ed eloquenza
ca 'e Sirbiu haju 'e cantare lu destinu.
Famme tu, Musa, chiddru chi dummannu,
ca tu po' fare tuttu quantu voi;
Musa!...ddue si?, pecchi' te va' ammucciannu?
famme sse cose ch'e' dovere 'u toi!
cuntame de chiss'omu, ssu gigante!
C'ha fattu tantu bene a ssu paise;
cchi dici? ca chiss'omu e' lestofante?
oh Musa, tu me fa venire e rise.
S'u ddicu nente, dicu sulu chistu,
chi t'haju dittu gia' cchju' de na vota;
cchiu' assai de iddru ha fattu sulu Cristu;
chissu e' nu veru omminu e patriota;
mancu nu previte avissi promessu,
ca n'ud'e' statu mai persona vile,
ca fossi mantenutu 'e fare sessu
de muni fina a l'elezioni 'e aprile.
Po' certu, tutti ficcanu lu nasu;
ed ogne parolicchia e' analizzata;
i pedalo' usati 'ud'e' ppe ccasu,
ppe 'u disturbare a gente ch'e' affucata.
Ha dittu c'u lavuru u trovi sulu,
ca iddru 'un te po' fare lu commessu,
si 'un tinne dice u pigli dintra u culu,
ma non lo calcolare come fesso.
L'hannu accusatu d'esse pregiudista,
d'a razza gialla ultrapopulata,
ma "Leja u libru scuru comunista!
ca usavanu i guagliuni a cuncimata".
E po', vulisse di' ca simu guali?
si l'hamu misu nue capu 'e ssa terra?
ha dittu ca pped'iddru tutti i mali
avissinu e parire comu Guerra.
Mu' chi va' bona tutta a conomia,
l'ici de prime case va' cacciata.
D'a casa sua d'i yachts, vidi a scia,
n'un bidi cchju' na barca pedalata.
De Tarja fore i denti n'ha parratu,
ha offesu tutta a razza musulmana,
a Schulzs ppe ri festi l'ha cunzatu,
a Pique l'ha ncornatu all'italiana.
Oh Musa, tinn'accorgi , mu' cchi dicu?
Ca prestu ogne matina m'haju 'e azare,
lu miu governu m'ha cumpratu u picu
ed ogne jurnu vaju a lavurare.
Diva! Si t'affennu, m'ha 'e scusare,
si io n'un bolu comu ss'acquiloni,
ma senza l'ale n'un pozzu vulare,
ed haju de campa' ccu ssi coglioni.

 

 


 

 

         A CORSA DI CIUCCI

 

Te scrivu ppe tte di', caru Peppinu,
ca la nutizia ne lassau ncantati,
non sulu aviti i jochi de Torinu
ma a corsa de li ciucci scontricati.

Me paredi, Peppi', ca Do' Grazianu,
e' statu veramente furtunatu,
c'a ra carteddra c'hau tiratu a mmanu,
va curre ccu nu ciucciu scontricatu.

Nun sulu m'hannu dittu ca a prolocu,
sapie ru fattu e tuttu lu filaru,
ma u ciucciu scontricatu 'ud'e' dde ddrocu,
 ca vonnu chi perdissi. E' tuttu chjaru.

Te vonnu fa vidire, ccu sse corse,
ca u ciucciu preferitu e' paisanu
e all'atri e' ponnu fare morse morse,
purche' vince ru ciucciu 'e Do' Grazianu.

Ma si ccussi' le cose su' cunzate,
io, quasi quasi 'un me presentu 'e nente;
ca si po' vinciu a corsa! le risate!?
e a Do' Grazianu, po', chine t'u sente?

Ca, io, Peppi', comu u vidissi mmuni,
si u ciucciu miu rescia a passare avanti,
ancunu figliu 'e scrufa, a ri mmucciuni,
cce minte ra sgammetta; e ppo' su' chjanti!

Ppe mmu me staju cca; ppe tte vidire,
po' vegnu n'atra vota; a r'acquetata;
d'a corsa 'un ne parra', lassacce jire,
ca pare ca a matassa e' mmulicata.
 


 

Pierino Mauro

 

SONNI E RICURDANZE

(pubblicato in proprio)

Edmonton, Febbraio 2006


 

Presentazione

 

 

Non si comprende appieno la poesia di Pierino Mauro se non si tengono presenti tre elementi: che è un grimaldese verace, un emigrato e un autodidatta.
Peter, come ormai si sente chiamare, è partito giovanissimo da Grimaldi, partenza che è tante volte riannodata nei suoi versi ed emblematica fin dall’omonima poesia, in cui rudemente scrive: “Io partu. De sse trempe minne vaju, / vaju luntanu ppe fare furtuna, / vaju ppe fare sordi ca n’un haju/ e ppe lassa’ ssu juvu e ssa catina”).
Dopo trentanni, (si veda la poesia Trent'anni doppu), è ritornato d’estate, un paio di volte, e ha rivisto un paese radicalmente cambiato. Grimaldi, paese perduto o paese reale, in ogni caso, è sempre presente nella sua memoria, pur sapendo che i suoi affetti di nonno, di padre e di marito si sono ramificati in Canada, irreversibilmente.
Noi che siamo rimasti a guardare (“lassu a mandra a chine a vo’ guardare”) questo paese che si va estinguendo, leggendo i suoi versi, sentiamo la stessa nostalgia per fatti e persone ormai passati, con quel peso del tempo che in maniera splendida è evidenziato nella poesia che apre la raccolta (Sonni). Di quei tempi dice:
vue siti veramente tradituri, / scriviti e cancellati e ‘un dati cuntu”, ribaditi in Canto (“ai tempi che non ho dimenticato, / che, vivi, sempre, sono dentro al cuore”).
Delineati con questo spirito, i personaggi che ci fa incontrare ritornano in mente nella chiara umanità con cui Pierino li fa rivivere, sconosciuti a più giovani, ma presenti nella memoria di noi vecchi (Mastru Vitu, Cannellina, Ciccuzzu e Tiresina e così via).
Sa farlo bene Pierino giacché queste persone e il loro mondo sono fermi a quei giorni lontani della sua partenza. Ci consegna un paese che non c’è più e di cui si rammarica. Pierino vorrebbe lottare contro il tempo e contro un destino, che porta chi da una parte chi dall’altra e, infine, tutti nel dimenticatoio dell’esistere (A te lupo).
Dunque tutto è cristallizzato, anche un dialetto che ormai pochi afferrano nella sua tipicità, ( A crucivia, I Jurni d’ammazzata, A pisatura, A mietitura) oggi che è snaturato, defunto, dimenticato per la commistione con la lingua nazionale. Era bello e preciso il nostro parlare, intraducibile spesso in italiano, così come si può notare in tante poesie, che in questa raccolta lo ripropongono non per piaggeria, ma per la semplice ragione che Pierino Mauro non conosce altro parlare se non quello della sua infanzia ed adolescenza.
Pierino ha un carattere allegro, spensierato, che affiora chiaramente nelle sue poetare, carattere che gli fa superare le disgrazie che narra, le sue preoccupazioni quotidiane. In Lui l’amicizia, di cui personalmente mi sento onorato, gli affetti, la vicinanza leale, sono ben radicati. Quando Pierino diventa sferzante nei confronti di fatti sgraditi, (L’ataru, A guerra ‘e l’orcu, ecc.) lo fa in maniera non rancorosa, ma con il suo bonario senso d’irriverenza o semplicemente per dirci: “Come vi siete ridotti da quando sono partito!” E come non dargli ragione!
Come autodidatta, Peter ha imparato da solo, tant’è che spesso “imita” Leopardi, Foscolo, Dante, ossia i poeti a cui è particolarmente legato e su cui ha studiato metrica e musicalità. Lo fa sempre con tono ammiccante, conoscendo i suoi limiti e ridendoci sopra (Il villano).
A me, che critico letterario non sono, piace esprimere il mio plauso al suo lavoro, poiché mi coinvolge la stessa nostalgia, la stessa pietrificazione di ricordi. In un certo qual modo mi fa essere più indulgente verso me stesso, ormai lontano dall’ironia e dalla comprensione, sentimenti che un tempo mi accomunavano a Pierino, in quelle giornate e nottate che passavamo insieme, figli dello stesso tempo.
Il lettore troverà in Pierino Mauro un poeta genuino, che forte della sua immediatezza, sa essere chiaro e franco. Troverà il culto di valori ormai morti, un passato che ritorna di nuovo vitale, vivido, presente, grazie al suo verso.
I Grimaldesi individueranno facilmente i personaggi e il senso delle sue rampogne. A loro esplicitamente é dedicato questo “cantare” e noi non possiamo non essergli grati.

 

Raffaele Paolo Saccomanno

      

            Ciccuzzu e Tiresina

 

Quasi ogne sira, dopu mangiatu,
parte Ciccuzzu de latu 'e latu.
Arreti a ricchja na sigaretta,
fisculijannu scinne a scaletta.

d'intra le sacche minte re manu,
a strata strata va chjanu chjanu;
se gira e bota, fa ru ncantatu
ppe 'un dare ad occhju a ru vicinatu.

Lestu s'ammira versu a cantina
a ri mmucciuni de Tiresina,
ma la mugliere ch'e' sempre accorta
u segue propiu de porta a porta,

ca oje paga forse ha pigliatu
ma de 'ntr'a sacca nente ha cacciatu
e si s'accucchja versu ssa vutte,
ssi sordiceddri tutti se futte.

Arreti a curba Ciccu e' scuddratu,
ma d'a mugliere n'un s'e' addunatu.
A ra cantina trase e scumpare,
mancu a muschera fa muticare.

"Cumpa' Peppi', porta u biccheri
ccu ru quartinu u stessu 'e eri.
ssu vinu bellu chi t'e' arrivatu,
de ddue te vene?ddue l'ha cumpratu?

si tu a bon prezzu mi lu po dare
nu varrilicchju vogliu cumprare".
Ccu a manu 'nsacca fa ppe s'azare
comu dicisse..."Pozzu pagare".

Ma la mugliere tutta affannata
ijette nu gridu de mmenzu a strata;
"Fermate Ciccu! cc'avisse 'e fare?
ssi quattru sordi n'un ri ijettare.

Cumpa' Peppi', chissu 'un mu fare!
veni Ciccuzzu vate a curcare,
ca po' dumane te pigli u vinu,
fatti'u sarbare 'e cumpa' Peppinu.

"Senti magara", de 'ntr'a cantina
dice Ciccuzzu a Tiresina,
"A cinquant'anni, a mmie 'un me pare,
ca tu m'havisse de cummannare".

"I cinquant'unu 'un pozze finire,
granne curnutu ca ma fa dire".
"Senta Tiresa, chissu 'un se sa',
quannu e' ru tempu, a cchi tocche ba'".

"Supra nu lampu te vo' truvare,
'ntr'a vutte chjina te vo' sucare,
ccussi' stennicchji, cce fa ssu mmitu,
vivi na vota e po' ha finitu".

"Senta magara d'i quattru venti,
te vou cadire tutti li denti.
Ntr'a na quadara te vo truvare
co' grassu 'e porcu pozze squagliare".

Ccussi' parrannu, dopu nu pocu,
senti a Ciccuzzu chi cange jocu,
de la cantina u vidi spuntare
bellu mbriacatu e ncigne a cantare.

A ra mugliere se vo' abbrazzare,
va bersu a casa ppe sse curcare.
E Tiresina, d'intra a sacchetta
ficche re manu e paghe bulletta.
 


 

 

      Trent' anni doppu

 

Doppu tant'anni signu riturnatu
a ru paise miu, ch'e' tantu beddru.
Paise e gente nova haju truvatu;
co' si' cangiatu caru paiseddru!

Hannu purtatu u campu a ru mercatu
e d'u mercatu hannu cacciatu i porci.
A ra muntagna e' tuttu abbannunatu;
a ri Caparbi n'un ce stannu Curci.

Se guida d'u cummentu fina a Cona;
d'u Puzzu fina a Levuca s'arriva.
S'annu pigliatu tutta a terra bona
e a conca d'oru cchju' a nessunu civa.

Palazzi e palazzine a tutti i parti,
ccu re canceddre telecummannate,
hau fravicatu ddue c'eranu l'orti
e d'intra i jumi hannu fattu strate.

A chjazza 'ud e' cchju' chjazza e ne' ritrovu,

 U municipiu hannu sbattutu fore,

l'hannu purtatu a nu lucale novu,

e de lu centru hannu cacciatu u core.

Te guardi 'ntornu e d'intra ssi vineddri,

'un senti mancu n'anima jatare;

 si cadi tu po' fare i raganeddri

ca nuddru po' benire a t'aiutare.

Si po', ppe ccasu tu truvasse ancunu
chi ricanusci gia' de vecchja data,
'un senti na parola, 'un senti sonu
chi t'accoglissi a chiddra vecchja strata.

Su fatti friddi comu nu chjatrulu
e de ddue veni 'un l'inne friche nente,
te scontanu e se votanu de culu,
nu parpitu de core n'un se sente.

Ud' e' importante si festa faciti,
na vota tantu ppe ne cocculiare,
veniti avanti quannu ne viditi,
avimu sulu voglia 'e v'abbrazzare.


 


 

 

            Infanzia e Ricordanze   

 

 

Mai piu', forse, ritorno alle tue porte,

oh caro paesello ove son nato;

ma nel mio cuor la tua presenza e' forte,

anche lontan,non t'ho dimenticato.

 

Come potrei dal cuore cancellare

gli anni piu' lieti della prima eta'?

quegli anni, ai quali torno a ricordare

 di quella vita di semplicita'!

 

Sorge la luna e schiara la campagna

e con la luce posa la rugiada

sul fieno inaridito che si bagna

e il suo profumo avvolge la contrada.

 

Il contadino, gia' stanco sfinito

di una giornata lunga di lavoro,

torna nei campi, al fieno inumidito

e la sua voce unisce ai grilli in coro.

 

Le stelle fanno eco allo zirlare;

al ritmo delle voci rassegnate,

che van, col vento, lungi, a dissipare

portate via dall'afa dell'estate.

 

Ricordo quei rintocchi, ora lontani,

erranti sopra il vento per portare

la gioia della festa di domani

quando al paese si poteva andare;

 

e, quando il nuovo sol, da sopra il monte,

ritrova ognuno al suo servizio intento,

ma col pensiero gia' rivolto altronte

perche' l'anticipar fa il cuor contento.

 

Tempi della mia infanzia e ricordanze;

tempi di desideri e dolci inganni;

tempi di dura vita e di speranze,

smarriti nella polvere degli anni.

 

E' dolce ricordar, pure se un lembo,

del luogo della cara giovinezza,

di ritrovarmi in un amico grembo,

sentir sulla mia guancia una carezza.

  

 

               U   VIACIU

 

Me votu arreti ppe m'addivisare,

ppe dda' n'occhjata a ru caminu fattu;

ca a tantu tempu staiu a caminare,

ma n'un be sacciu dire a quandu, esattu;

 

ve pozzu sulu di' c'haju passatu,

acquari, jumareddri e jumi granni,

deserti ccu ru settu spaccariatu

e munti annivicati ad anni e ad anni.

 

haju chjuantatu juri a ri pantani

e granu dduve u sule shcuppetti'e

haju chjantatu pezzi 'e terra sani

e l'acqua haju lassatu chi currie.

 

haju seguitu a stella ad ogne parte;

ddue m'ha purtatu, appressu signu jutu

ca lu destinu e' scrittu supra e carte

e ddue me porte vaju e 'un me rifiutu.

 

E' scrittu gia', quale furceddra pigliu,

quannu lu tempu vene de pagare,

ma d'intra u core tegnu nu cunsigliu

ca u bonu e' sempre bonu e 'un po' sbagliare.

 

Ppecchissu 'ntr'u desertu haju lassatu

dui alberi de parma e na surgiva

chi quannu passe 'ncunu sbenturatu

se sede all'umbra, se rifrisca e biva.

 


                    SI ANCUNU JURNU

 

 

De jurnu a jurnu circu a jire avanti

ma e ssa manera 'un ma pensava mai,

n'un sacciu cchju' na nota 'e chiddri canti

chi tutta a vita, bella, a ttie cantai.

 

Me sentu co' nu ciucciu d'intra i soni,

de tante cose 'un me ricordu nente,

n'un me ricordu fatti mali o boni

e pocu me rimane d'intra a mente.

 

Passati sunnu l'anni 'e giuventute

de quannu t'haiu vistu a prima vota,

e nostre vite co' tila tessute

vibravanu a ru sonu de na nota.

 

U core 'un sonne cchju' e batte pocu,

vatte abbastanza ppe malu campare,

s'accuccjia quetu quetu abbanna u focu,

ma d'u calore 'un sa' cchju' cchi nne fare.

 

Si ancunu jurnu m'avisse truvare

a chisse cundizioni, a chissu statu,

te vogliu sempre bene, 'un te spagnare,

puru ca mu me signu riscurdatu.


 

 

         Cannellina

U sangu ti se gele dintra e vene
quannu spuntare a vidi d'u supportu;
de nu fantasma i movimenti tene,
gallegge versu a strata co' nu mortu.

Siccata comu n'astulu de fusu,
arrive a ra funtana Cannellina
e prima chi nu pede va ntr'u mpusu,
lasse a lanceddra e va versu a cantina.

Avuta, lenta, 'e nivuru vestuta,
ccu l'occhji ncopanati chi 'u re bidi;
e, ccu ra scusa 'e l'acqua, na vivuta
de vinu mu se fa chi nun ce cridi.

U tempu ch'iddra spenne ntr'a cantina,
te dice quantu vinu s'ha calatu;
si vene fore, prestu, Cannellina,
vo dire nu biccheri l'ha bastatu.

Quannu escedi e le vidi azare a manu,
ccu l'indice puntatu a ra lanceddra,
si fa nu passu avanti e n'atru 'e chjanu,
e' mbriaca Cannellina. Povareddra!

 


 

         U trenu umanu

Na ferrovia lucente e levigata
porte ru trenu umanu 'ntornu u munnu;
n'un tene ne' stazione ne' fermata,
camine sempre e sempre gire ntunnu.

tutti i vagoni chjini, nzippettati;
portanu ngiru u munnu tutta a gente
e ppe necessita', ssi disgraziati,
zumpanu dintra e fore comu nente.

N'apperricamu appena simu nati
senza voglia 'e sapire ddue ne porte;
de lu distinu simu cummannati
e ra femata nostra e' sulu a morte.
 


 

 

                            L'IMMENSO
             (Imitazione - Da un viaggio a Recanati)
 

 

Sempre caro sei stato, oh mio paese,
e la montagna che da tante parti
preclude sguardo all'ultimo orizzonte;
ma, in  questa notte placida e serena,
seduto sto' a mirar gl'interminati
spazi, al di la' le stelle, ed assordanti
silenzi e profondissima quiete;
Tanto che s'affatica il respirare
al sol pensiero e il cuore batte forte.
Odo nel buio il mormorio del vento
cui, gli alberi e le foglie, danno voce;
ed io vo', comparandomi all'eterno,
come granel di polvere al deserto;
e col pensier nell'infinito immerso,
il naufragar m'e' dolce in questo immenso.

  
 


 

            CCHI  T'HAJU FATTU

 

Cchi t'haju fattu 'e stortu, gioia mia,
chi u core me vulisse muzzicare;
si te vogliu nu male, bonusia,
supra de mie avissi dde turnare.

 ssu mele de parole nzuccarate
chi teni supra e labbre ccu ra gente,
se gira e se diventa spingulate,
quannu de mie tu parri casualmente.
 Diciame, gioia, si pozzu sperare
c'ancunu jurnu a chjina sinne passe,
o, si me porte ccu ra frana a mare,
me orbica 'ntr'u zancu e mi cce lasse.
 
       

 

         AMARA TERRA MIA

 
 

Te vogliu tantu bene
te tegnu d'intra u core;
io sentu le tue pene
puru ca signu fore.

De seculi te trovi
'ntr'u sinu de ssu mare,
tu mori e te rinnovi
ca u tempu tuttu appare.
 Amara terra mia
povara e desulata;
e' forte ssa majia,
Calipso t'ha stregata.
 Francesi e Saracini
'hannu delapidatu;
ne' munti ne' pennini,
ne' chjani t'hau lassatu.
A Spagna, u Portugaddru,
i Goti hannu pruvatu,
m'Alaricu, a cavaddru,
ntr'u jume e'd orbicatu.
 De chiddru tempu a chistu
tu aspetti nu messia
chi, comu ha fattu Cristu,
te po' mparare a via.
 Cchi aspetti terra mia?
ntr'u nidu n'un po' stare!
jettate ppe ra via,
e' tempu 'e divulare.

 

         A GUERRA

 
Sunnudi gente 'e turra,
povari e simpriciuni,
chi fannu u curra curra
si sentanu ariuprani.
N'un rescianu a capire
pecchi' se fa ssa guerra;
cchi ss'hannu de spartire
ssi populi d'a terra.
U sonu mu' l'averte,
sta' ppe ss'abbicinare
e cce vo' gamme sberte
ppe l'aiuta' a scappare.

 


 

         Carminu Parrottinu.
 

Carminu Parrottinu,
ch'e' ciuncu e 'un po' scappare,
dummanne ru vicinu
 ppe nnu pocu 'e mangiare.

 "Ohi fratisceddru miu,
porta chiddru prisuttu,
ca si ne chiame DDiu
ammenu moru abbuttu".

 


 

 

                               AL MIO AMICO
                    
(A Raffaele Paolo Saccomanno)  

 

Alta ha la fronte, occhi cigliati, intenti;
calvo,  guance irsute, chiuso aspetto;
labbra sottili ed al sorriso lente,
inqusitiva mente ed intelletto.
Giuste membra, vestir semplice, eletto;
enti i passi, pensier, gli atti, gli accenti;
sobrio, umano, leal, prodigo, schietto;
avverso al mondo, avversi, a lui, gli eventi.
Molto di lingua e men di mano prode,
pronto, iracondo, inquieto, assai tenace;
mesto i piu' giorni e fra i dolor pensoso;
di vizi ricco e di virtu'; da lode
alla ragion, ma corre ove al cor piace;
morte, tu gli darai fama e riposo.


 

 

                  A TE LUPO
            (A mastru Armandu)

 

Ei fu. Adesso e' immobile,
l'anima avendo reso
da questa vita ignobile,
senza lamento o grido.
La morte come fulmine
a terra lo distese;
la fin del buono ed umile
fe' pianger tutti i cuor.
Ecco, la gente attonita,
riceve la notizia
muta, perplessa, incredula;
distacco inaspettato.
C'e' quei che solo lagrime
avevano negli occhi,
ma i loro cuori gelidi
ad altro bene avvinti;
e quei che solo piangono
con cuore mesto e cupo;
spontanei lo salutano,
"riposa in pace oh lupo".


 

                     A PISATURA
 
 

E vacche fannu a turnu ccura triglia
sutta ssu sule 'e lugliu a lavurare,
giranu 'ntornu all'aria ppe scucciare
e separare u granu de la paglia.
 
I stocci, alluciditi d'u stricare,
hannu perdutu tuttu chiddru asprure,
sunn'acchjattati e cangianu culure,
su' morbidi abbastanza ppe mangiare.
 
Speriamu ca ssu ventu n'un ne lassa,
ca simu quasi pronti a ventuliare;
Spaja sse vacche e damune de fare,
ca u granu 'un po' resta' sutta ssa messa.
 
Ogne minutu chi nue ritardamu
are furmiche damu de mangiare;
a fila mu' se vidanu carriare
e fannu 'e una all'atra lu richiamu.
 
     
U ventu, grazie a Ddiu, rimane bonu
e a lassa e piglia senti nu cantare,
tutte e tridente, a tempu vidi azare
ppe separare a paglia de lu granu.
 
 


 

                  

             I jurni d'ammazzata

  

Prima 'e se ji a curcare a sira 'e avanti,

s'avianu 'e preparare li strumenti,

ca l'indomani, jurnu ppe ammazzare,

'un se po' perde tempu a rozzulare.

 

U scannaturu e ri curteddri ammola,

prepara a cascia ccu ra mussarola;

a majiddra, u timpagnu e ru gammeddru,

chiddru granne, ca e' grassu ssu purceddru.

 

Prepara l'acqua, u spacu, i rumaneddri;

pulizza e cassarole e ri tineddri,

ca i frisuli, sazizze e supressate

sutta lu grassu vannu priserbate;

 

e avissimu 'e vidire si c'e' 'ncunu

chi po' venire a ne dare na manu,

ca suli 'un cci ha facimu a ru tenire

e cce vo' tempu ppe ru fa murire.

 

U jurnu 'e appressu, gia' de bona ura,

a ru purceddru mintanu a pastura

ca supra a cascia lu vonnu curcare

ccu ra capu pennennu a dissanguare.

 

U porcu n'ud'e' fissa e s'ha pensata

ca a resa de li cunti e' arrivata,

a mussarola n'un se fa ligare,

 se move avanti arreti e vo' scappare.

 

A tutte sse gridate, a segheria,

s'arrivota de corpu mmenzu a via

e, prima chi u purceddru vo' fujire,

ognunu acchjappa e aiutanu a tenire.

 

Mu' a vucca e' chiusa ed e' ligata stritta

e sutta u coddru mintanu a marmitta;

u scannaturu e' pronte a sse nsaccare

chi, sempre, fa ra gente 'mpressionare.

 

U gridu e' forte, ancore, ma 'ud'e' sanu

ca u mastru macellaru tene 'mmanu,

a destra stringituru e mussarola

e a sinistra u curteddeu d'intra a gola.

 

U porcu, chjanu chjanu s'e' ammutatu

ca u sangu e' esciutu tuttu 'ntra nu catu

e 'un cci nn'e' cchju' na guccia d'intra e vene

e ccu ru sangu s'u' finite e pene.

 

Mu' 'ntr'a majiddra l'hannu de calare

e a ru scarparu e nzite hannu 'e sarbare,

c'aru cchju' prestu, ccu l' l'acqua vuddente,

l'hannu 'e pilare nettu comu nente.

 

U gammeddru e' gia pronte e va ncruccatu

a ri nerbi d'i garruni e poi azatu

ccu r'aiutu de nu sciartu ntornu a sciga

e tante vrazze ppe allegia' fatiga

.

Na vota ch'e' mpicatu ssu purceddru,

e tuttu u pisu u tene ru gammeddru,

u macellaru ncigna a ru squatrare,

po' a, tocchi delicati, a ru tagliare.

 

Ppe n'atru pocu 'e jurni c'e' lavuru

a fa sazizze, vrasciole e salaturu,

copeccoddri, prisutti e supressate;

dopu c'amu aggiustatu le mannate.

 

Ssi jurni d'ammazzata e' festa brutta

se mance sempre carne e pasta asciutta.

Ppe nue guagliuni e' propiu nu ricriu,

avimu ppe mangiare u bene 'e Ddiu.

 


 

                    A metitura

 

'Mperne ru sule 'e lugliu a ssa missata

de nu filiddru 'e ventu ondulata;

se nchine a spica e pare d'oru puru,

e' bellu u granu, e' chjinu ed e' maturu.

 

A favuce chi taglia senza tregua

a na manata 'e granu n'atra segua,

prestu sse gregne se ponnu ligare

pronte ppe re puti' ncavagliunare.

 

Acchjiappi; e certe vote, ntr'a manata,

na licerteddra vene mmulicata,

scappa ca n'atru friscu vo' truvare,

prima chi torna a favuce a tagliare.

 

Vannu animali all'umbra ppe meriare

ca u cavudu 'e menziurnu fa spirare,

t'affuche e tutti fujanu a ru friscu,

mentre u cuculu sona u stessu discu.

 

Ccu ri spaddri a ru sule, na jurnata,

mete ru metiture a ra missata;

na guccia d'acqua ppe sse rinfriscare,

nu corpu 'e lima e po'..... torna a tagliare.

 

 

            

 

         U  ciucciu 'e zu Franciscu

 

 

Ssu ciucciareddru, picculu e viziusu

chi tene zu Franciscu a ru trappitu,

e' tostu 'e ncornatura e shcattarusu,

ma a ru guardare pare ch'e' abbilitu.

Ligatu sutta a mola sempre gira

ccu a capu vascia, comu nu nsenzatu

e cchju camina chjanu e cchju suspira

a chiddra sorte chi u tene ligatu.

"Ppecchi' sta' cca", Nu surice le dice,

"Io , comu  'e ttie pruvassi dde scappare!

Invece de campa' ccussi' nfelice

lassassi ppuru u viziu de mangiare".

Disse ru ciucciu, "A fine d'a jurnata,

quannu lassu ssa spaturnata mola,

n'un c'e' felicita' ch'e' cchju' apprezzata

d'a biafa chi sta' d'intra a menzarola.

 


 

 

                    Tutta a vita

 

 

Supra na muntagneddra ar'assettata

nu jurnu, quetu, quetu signu misu,

stancu ca m'haju fattu ssa mpettata,

pensannu a tuttu u tempu c'haju spisu.

 

Me sentu cchju futtutu e na furmica,

quannu, a castagna, carrica ha sagliutu;

piglia ppe ss'abbentare na muddrica

e u carricu d'a vucca l'e' cadutu.

 

Spennimu tantu tempu ppe saglire,

comu attirati de na calamita

e n'udavimu a mente ppe capire

ca ppe arrivare cc'e' vo' tutta a vita.

 

 


 

 

 

             U scuru 'e menzannotte

 

 

Minava purberinu e facie friddu

na notte de jennaru senza stiddru;

u vintisei d'u mise venni a luce

ccu butu fattu ara Madonna 'a Fuce.

 

Nu scuru fittu chi se po' tagliare

e bentu chi cchju forte 'un po' minare.

c'eranu varra e zippa a tutte e porte

ppe teni' fore u scuru 'e menzannotte.

 

Fore mine ru ventu co' nu pazzu,

quasi cce mine comu u mise 'e marzu

e certe vote jujje assai cchju forte,

ccussi biolentu, chi tranganie re porte.

 

"Cummari mia, nu bellu masculiddru!

D'a razza n'ha pigliatu u quatrareddru.

Chi la Madonna s'u tenissi nsinu

e l'angiuli le guardinu u caminu".

 

Z'annuzza piglie poi ssu neonatu

e aru Segnure l'ha riccummannatu.

"Chi lu Segnure u guardi sutta u mantu

ssu figliuleddru toi c'ancore e' santu".

 

Me sembranu e promesse 'e deputatu

prima chi trase ncamera de statu;

e ssi cc'e' ncunu cca chi n'un capisce,

campa cavaddru miu ca l'erba crisce.

 

"Chi DDiu dicissi ammenne aru tue core,

cummari mia, eru malocchju fore.

U bene chi, cumma', tu vo' ppe mmie,

venissi nnupplicatu puru a ttie".

 

A vita te pruminte rose e juri,

ma e' fatta 'e ntroppicuni e assai duluri;

e quannu sutta u pede cc'e' pianura,

guardate caru miu d'a fricatura.

 

Nascivi ntr'a nu granne temporale

ed era jutu, quasi, tuttu male;

ma signu ripigliatu ccu balore

e ne ringraziu DDiu de tuttu core.

 

U dittu anticu n'ud'e' mai sbagliatu

ancore u cane muzzica u strazzatu.

E' dittu ed e' daveru e un c'e' cchi fare,

u bonu jurnu d'a matina pare.

 

Ssu figliu crisce beddru sanu e biatu

ca e' statu benedittu quannu e' natu;

m'appena de li denti arriva all'anni,

cumincianu a spuntare li malanni.

 

De quannu me ricordu, cancarena,

d'intra ssa vucca hannu purtatu pena;

senza rallentu sentu e  spingulate

fin'aru jurnu chi n'un su scippate.

 

Comu nu male 'e ganga se presenta

e quetu, quetu trase e me tormenta.

Cce jurni, d'u dulure viju i stiddri,

e jurni chi me tiru li capiddri;

 

d'e vote chi 'un me pozzu lamentare,

eru Segnure n'haju 'e rigraziare,

d'e vote, parca,u munnu e' a tiraturu

oje dulure a mmie e dumane puru.

 

Quannu era quatrareddru, me pensava,

ca si fujjie ssu male me passava.

Scavuzu d'intra i rizzi minne jie,

ppe ffa abbenire tutte sse majie.

 

Ma, quannu lu dulure de lu dente

s'addormiscie, e n'un sentia cchju nente,

i pedi cuminciavanu a vrusciare

de tutte chiddre spine e a nsanguinare.

 

Ssi pedi m'avie fattu na carnara,

e u sangu avie lassatu 'ntr'e spinara;

me ricuglie ara casa a gridazzuni,

"Aiutu mamma mia, aiuta tuni,

 

ccu acitu e scorpi 'e riganu ntr'u dente

ppe ffa carmare ssu male potente".

"Povaru criaturu! Cchi cunnanna,

ccu ssi denti bucati co' na canna".

 

Passanu l'anni e passanu dulenti,

cummattu sempre ccu dulure 'e denti.

Ancunu jurnu e baju scippu tutti

e arriccummannu all'anima d'i morti.

 

I brividi me venanu a pensare

quantu dulure haju 'evute passare.

Sse ganghe haju tiratu ad una ad una

ppe mala sorte, a DDiu e ara furtuna.

 

Mu chi signu mmecchiatu e senza denti,

m'abbuttu certi jurni puru 'e chjanti.

N'un me pozzu spiegare, bonusia,

cchi male m'e' arrivatu a ssa jungia.

 

 

 

                     L'ATARU

 

"Carissimi fedeli, amici tutti;

 signu venutu cca' ppe me scurpare,

ca pare bonu quannu u fele butti

e, certe vote, ti la po' scanzare.

    

Guardati cc'hannu fattu al sottoscrittu

quannu l'ataru ve vulia asciucare;

 n'un s'e' truvatu unu amicu strittu

 chi sutta ataru 'un me vulia orbicare".

    

Dici'a Don Cicciu a ra congregazione.

"Na scossa e terrimutu ha perrupatu!

Io l'haju riportatu in direzione

e fore d'u paise m'hau cacciatu.

    

"Ud'e' comu lu fattu de le segge,

quannu de l'atra ghjesia s'u' sparite;

io signu jutu sempre a puntu 'e legge,

 'ud haju usatu mancu dinamite.

   

Ntr'u core miu ve pozzu garantire

che ero ddra, col fono,ad asciucare;

u motopicu?......sulu ppe vidire

S'era mpericulu de se sciuddrare".

 

 

 

           Capudannu '67

 

 

 

Enzu, Francu ed Erculinu,

chi a cumpriccula nziniaru,

ccu Rafele e Giovanninu,

capudannu ncuminciaru.

 

Si l'avianu gia' parrata

e mbrugliavanu aru jocu;

Io na guccia 'un l'è pruvata

e a sse carte dasse focu.

 

Signu accortu ca cca cc'era

propiu puzza de vrusciatu

quannu l'amicizia vera

n'udavianu rispettatu.

 

Co' patrune d'a dimora,

sulu, all'umbra m'hau lassatu

e po' su' fujuti fora

ca m'hau bistu arrusicatu.

 

Tutta a notte, co' mbriacati,

simu juti poi cantannu;

risbigliamme Mpelichjati

chiddra notte 'e capudannu.

 

  


       

   

          U spuntune

        

 

 

Eranu tempi quannu nu sorrisu

era abbastanza ppe tte fa' sunnare

te facie ji vestutu 'mpararisu

e u core te sentie scumbussulare.

 

Passave notti sane a ssu spuntune

ccu ra speranza de vidire a ttie

cci haju strudutu puru nu scalune

ad aspettare ca guardave a mie.

 

Quannu passave tu ppe mmenzu a via,

e 'un c'era gente ngiru chi guardava,

lu sguardu toi, chi nterra se stavia,

scuntava l'occhji mie e me parrava.

 

Su spizzicornu 'e muru ha bistu tantu,

m'ha bistu ji e beni' d'u pararisu

ma e quannu si partuta 'un sente cantu

e mancu ha bistu cchju chiddru sorrisu.

 

Mu guardu invanu versu a finestreddra

ccu ra speranza de vidire a ttie;

vurrie vidi' chidda facciuzza beddra

e l'occhj chi parravanu ccu mmie.

  
 

                  

                    SONNI

'Un c'era propiu fine a chiddra vita,
a chiddri tempi belli e spenzierati;
cu' jurni e primavera 'nsonnulita,
invece, tutti quanti su' passati.

Oi tempi appassiunati e sognaturi,
chi, d'intra u core aviti scrittu tantu,
vue siti veramente tradituri;
scriviti e cancellati e 'un dati cuntu.

 


 

            AMICU CARU
 

A 'tie e ara famiglia, amicu miu,
ssa cartulina elettrica te mannu;
chi te purtassi tuttu u bene 'e Diu,
ccu aguri de Natale e Capudannu.

Vulissi esse ddra ppe t'abbrazzare,
ppe vivere da pede a gioventu';
ma cchi ppo fa'.... n'avimu 'e cuntentare;
vintanni, amicu caru, 'un ce su' cchiu'.
 

 


 
 

        A partenza

 

Io partu. De sse trempe m'inne vaju,

vaju luntanu ppe fare furtuna,

vaju ppe fare sordi ca n'un haju

e ppe lassa' ssu jume e ssa catina.

 

Fra jurni m'inne partu, nu quatraru,

e lassu a mandra a chine a vo' guardare,

fra jurni lassu 'e fare u pecuraru

ca ppe partire m'haju 'e preparare.

 

Lassu ssu pagliareddru abbannunatu,

lassu i parenti e lassu amici cari,

lassu u paise miu ddue signu natu

ppe m'inne jire a chiddra banna 'u mari.

 

Ssu core malinconicu se sente

e quasi n'un volisse cchiu' partire,

ma cca, nessunu 'i dui avimu nente

ppe cchissu a terre gnote avimu 'e jire.

 

Tornu, forse nu jurnu.....chine u sa'!

vegnu a vidire ssu paise miu.

D'intra lu core signu sempre cca',

e d'atre cose? ....comu 'a manne Ddiu.

 

 

           MASTRU VITU

 

A pezzi de jurnate a ssu scalune

ccu ra cudiddra a croccu eru bastune

sutta na gamma c'ha de stare azata,

de forte giuventu' vecchia ferita.

N'un c'era jurnu chi n'un lavurava,

n'un c'era festa chi se ripusava;

ppe ra famiglia avie de guadagnare

e ricca comu u mare avie de fare.

E riccu Mastru Vitu si cce' fattu!

Puru ca m'un ce vide e treme tuttu;

ca e manu sue, ccu tanta maestria,

hannu rapertu porte e fattu via.

Oje chi e' fattu vecchju ed e' malatu

a ra casa 'e riposu hannu mannatu;

e ra famiglia parre sempre e luttu

e spera ppe nu toccu o ppe nu nsurtu.

Ah!! si putie smiccia' 'e na cuda 'e occhju

sse cose c'ha truvatu mu' ch'e' vecchju,

forse tantu lavuru n'un facie

e quattru e ssi dinari se gudie.

 


 

       LAGRIME

 

Paese mio
son ritornato qui,
fra le mura
della gioventù.
Gli anni, ormai,
sono andati via
così e giammai
ritorneranno più.
 
Lagrime,
nel lasciarti tempo fa.
Lagrime,
nel vederti ancora sai;
nel mio cuore,
sarò di nuovo qua,
ma chissà
se forse é tardi ormai.
 
Io vedrò
il tuo viso candido,
sotto i raggi
d' una luna pallida;
proverò
un certo strano brivido,
nel toccare
la tua mano gelida.
 
Lagrime
nel lasciarti tempo fa.
Lagrime
nel lasciarti ancora, si'
partirò
poche ore ci vorranno,
ma so
che io sarò ancora lì.
 
 


 
 
             ARA MUSA MIA.
 
De scrivere nu libbru, comu Omeru,
avia pruvatu, ma n'un c'e' statu versu,
e pagine scrivute sunnu zeru
e forse puru a  vena cci haju persu.
 
Co' tanti, quannu stannu ppe scrivire,
pur'io vulisse aiutu de na musa,
la 'nvocherei a lavuru tutte e sire
e n'un vulisse mai nessuna scusa.
 
M'accuntentassi puru 'e na musetta,
s'avisse ra parola zuccarina;
mi la tenissi sempre 'ntr'a sacchet